În vara lui 1956, John Jang intra cu gânduri mari pe uşile de la British Motor Car Distributors, dealerul lui preferat de maşini sport din San Francisco. Înăuntru, doi agenţi de vânzări care îl cunoşteau prea bine îşi frământau mâinile cu plăcută anticipare. Aveau să îi arate maşina care trona în centrul showroom-ului: noua Lancia. Superbul exemplar era înclinat într-o parte, la un unghi ameninţător de mare, şi flancat de oglinzi care să dezvăluie sistemul inovator de frânare şi designul deosebit al suspensiilor. Fascinat, Jang n-a putut să reziste tentaţiei unui test drive. De fapt...n-a putut să reziste. PUNCT.
O oră mai târziu, dădea la schimb un Porsche Cabriolet de 3.000 de dolari, pe care îl cumpărase cu doar o lună în urmă, pentru o Lancia Aurelia B24 Spider de 5.600 de dolari.
Întors acasă în Oakland, nu era ochi de curios care să nu întrebe “Ce fel de maşină e?”, iar John Jang a devenit repede cunoscut în comunitate ca“bărbatul care conduce maşina aia mică sport”. Anul următor, aflat în vizită la rudele din Suisun Valley, California şi-a plimbat toate verişoarele pe drumurile frumoase de ţară. Nu ca să admire peisajele, desigur, ci să facă impresie. Una dintre fetele care s-au bucurat de cursa, a refuzat să mai urce vreodată cu el în maşină din cauza vitezei cu care conducea.
Este incontestabil, o creaţie minunată din lumea auto. Una atât de reuşită, încât naşte obsesii. Un reporter de la ziarul britanic Telegraph scrie despre o prietenă de-a lui: “O cheamă Lancia Aurelia. Ea a ales, poate cu înţelepciune, să nu-şi spună Lancia. Pentru cei mai mulţi oameni, Aurelia este un nume frumos şi atât, fără nicio legătură cu maşinile. Dar tatăl ei sigur şi-a spus punctul de vedere”.
Este suficient să îţi cadă ochii doar pentru câteva secunde asupra unei“Aurelii” ca să te îndrăgosteşti iremediabil. O frumuseţe răpitoare, atipică, pe care o întâlneşti o dată în viaţă. Dar nu e nici pe departe o dragoste superficială.
Lancia este primul producător auto din lume care a avut curajul să lanseze o maşină de serie cu motor V6. Era creaţia inginerului Francesco de Virgilio sub supravegherea atentă a lui Vittorio Jano, o figură marcantă în lumea auto a anilor ’50-’60. Până şi Enzo Ferrari a învăţat ceva de la ei.
Lancia Aurelia a fost prezentată pentru prima dată în 1950 la Salonul Auto de la Turin. Era modelul clasic, B10 berlină, punctul de pornire pentru opt ani de inovaţie şi evoluţie. Un design unitar şi futurist, cu suspensii independente, propulsat de motorul cu capacitate de 1754 cc care dezvolta 56 de cai putere.
Varianta sedan s-a alăturat familiei doar un an mai târziu, când a căpătat şi contururi semnate Pininfarina, celebra casa de design auto. S-a numit B20 Coupé, un model cu spate tăiat, “2+2”, mai scurt decât predecesoarea Aurelie şi care, datorită sufletului sportiv şi exteriorului practic, este considerat primul concept Grand Turismo din lume. Capacitatea motorului a crescut la 2 litri, iar sub capotă şi-au făcut loc 80 de cai putere. În acelaşi an, 1951, Aurelia şi-a confirmat pedigree-ul de curse cu locul 2 la Mille Miglia, după Ferrari America şi prima poziţie în clasa ei la Le Mans.
1953 a văzut naşterea unei serii noi de Lancia Aurelia. Una cu motor de 2,5 litri şi 118 cai putere. Era baza de pornire pentru una dintre cele mai spectaculoase maşini create vreodată: B24 Spider.
După ce cucerise pistele de circuit, constructorul italian urmărea o felie din piaţa profitabilă de peste Atlantic. Era nevoie de o bijuterie care să strălucească pe bulevardele americane însorite şi să facă ravagii.
Supranumit şi “America”, modelul a fost prezentat oficial lumii în 1954. Designul a fost atât de...nimerit, încât Franco Mertinengo, directorul de creaţie de la Pininfarina, responsabil pentru unele dintre cele mai frumoase exemplare Ferrari construite vreodată, a văzut Spider-ul în topul realizărilor lui. De-a lungul anilor a fost auzit de mai multe ori spunând: “Când vezi o Aurelia B24, nu-ţi e suficient să te uiţi la ea, trebuie să o atingi”.
Less is more! Simplitatea ei rafinata este greu de egalat. Parbrizul parcă se mulează pe maşină, perfecţiunea portierelor nu este întinată de niciun fel de mâner, iar geamurile laterale din plexiglas se pot scoate complet. O capodoperă automobilistică semnată Pininfarina.
Doar că frumuseţea nu s-a tradus în succes atunci când vorbim despre cifre. Costa de două ori mai mult decât contemporanul Jaguar XK 140 şi rivaliza lejer cu Maserati sau Ferrari. Ba chiar era mai solidă şi mai de încredere. În anii ’50 Lancia era chiar ATÂT de bună.
Puţini îşi puteau, însă, permite perfecţiunea, aşa că doar 240 de exemplare Lancia Aurelia Spider au fost vândute. Nu toate au supravieţuit ultimelor decenii, iar cele care apar la licitaţii sunt vânate de colecţionari. La licitaţiile recente, restaurări spectaculoase s-au vândut chiar şi cu 900 de mii de dolari.
În 1956, Lancia a lansat o versiune nouă, Cabriolet, care s-a vândut de două ori mai bine. Cu un parbriz ceva mai drept, mai spartan, uşi mai adânci, cu geamuri laterale, mânere interioare şi exterioare, modelul era adresat unei alte audienţe şi era menit să fie o “jucărie de vreme bună”.
PS Modelul prezentat este o masina Lancia B24 Cabriolet.